după o săptămână, Cristina mi-a scris că nu era pregătită pentru o relație. Asculta prea multă durere la muncă pentru a-i mai rămâne putere și pentru povestea altcuiva.
Și am înțeles — avea dreptate.
A șasea întâlnire a fost cu Maria, cincizeci și doi de ani, juristă. Puternică, sigură pe ea, stăpână pe conversațiile despre muncă. Dar, sub scutul logicii, îi simțeam oboseala.
Când chelnerul a adus cafeaua, fără să ridice privirea, a spus:
— Mă simt bine singură. Doar câteodată mi se pare că trebuie să încerc. Ca să demonstrez că