da orice să mă întorc în ziua aceea.
Înainte să pot răspunde, ușa din spatele meu s-a deschis.
Un bărbat înalt s-a apropiat și și-a pus brațul în jurul umerilor mei.
— Totul este în regulă? m-a întrebat.
Era soțul meu.
Andrei a privit verigheta de pe mâna mea, apoi pe fiica noastră de trei ani care alerga spre noi râzând.
Zâmbetul i-a dispărut.
A înțeles într-o singură clipă că nu pierduse doar o căsnicie.
Pierduse întreaga viață pe care ar fi putut să o aibă.
Am luat mâna fetiței mele.