Soțul meu și frații lui au crezut că este o glumă perfectă

să mai fie glumă în clipa în care pune viața cuiva în pericol.

Au trecut cinci ani.

În timpul acela mi-am refăcut viața.

Am terminat un master.

Mi-am deschis propria firmă.

Și, cel mai important, am cunoscut un om care nu făcea niciodată glume pe seama fricii altora.

Într-o după-amiază, secretara mi-a spus că un bărbat insistă să mă vadă.

Am ieșit.

Era Andrei.

Mai îmbătrânit.

Mai obosit.

În mâini ținea un buchet de flori.

— Elena… putem vorbi?

Am rămas tăcută.

— Îmi pare rău pentru tot. Am fost prost. Aș