să mai fie glumă în clipa în care pune viața cuiva în pericol.
Au trecut cinci ani.
În timpul acela mi-am refăcut viața.
Am terminat un master.
Mi-am deschis propria firmă.
Și, cel mai important, am cunoscut un om care nu făcea niciodată glume pe seama fricii altora.
Într-o după-amiază, secretara mi-a spus că un bărbat insistă să mă vadă.
Am ieșit.
Era Andrei.
Mai îmbătrânit.
Mai obosit.
În mâini ținea un buchet de flori.
— Elena… putem vorbi?
Am rămas tăcută.
— Îmi pare rău pentru tot. Am fost prost. Aș