că erai inconștient în timp ce eu îmi făceam treaba.
Daniel râse.
Apoi deveni serios.
— Tata mi-a povestit toată viața despre medicul care nu a renunțat la mine.
Mariana își coborî privirea.
— Eram o echipă întreagă.
— Știu. Dar dumneavoastră conduceați echipa.
Apoi îi spuse ceva la care nu se așteptase.
— De ce nu vă întoarceți?
Mariana îl privi.
— Unde?
— În medicină.
Nu s-a întors a doua zi într-o sală de operație.
După șapte ani, lucrurile nu funcționau așa.
A discutat cu foști colegi.
A verificat ce pași profesionali, cursuri și