Soțul meu s-a întors din croaziera de vis de patru luni, ținând o altă femeie la braț

deoparte.

— Putem discuta acasă.

— Nu mai există „acasă”, Andrei.

În următoarele săptămâni, am depus actele de divorț.

Nu am acceptat să-i cedez partea mea din casă.

Din contră, avocatul meu a demonstrat că locuința fusese cumpărată în mare parte din economiile mele și dintr-o moștenire primită de la bunica mea.

Instanța a ținut cont și de faptul că el își abandonase familia într-o perioadă critică.

Andrei a primit dreptul de a-și vedea copiii conform programului stabilit de lege, dar obligația de a contribui la întreținerea lor a rămas integral valabilă.