— Ce i-ai făcut? am întrebat.
— Nimic. Jur.
O dusese cu mașina câțiva kilometri și o abandonase lângă un drum secundar.
Rănită.
Confuză.
Fără geantă sau acte.
Apoi spusese poliției că probabil fugise.
Am simțit că mi se face rău.
— Douăzeci de ani, am șoptit. Mi-ai lăsat mama pe străzi douăzeci de ani.
— Mi-a fost frică.
Mama, care ascultase în tăcere, a ridicat privirea.
— Și mie mi-a fost frică.
Adriana a început să plângă și mai tare.
Dar mama a continuat:
— Diferența este că eu nu știam de ce.
Poliția a