semnez nimic și să păstrez toate documentele.
— Gabi, hai să nu facem prostii, a spus Valeriu, schimbând brusc tonul. Deschide și discutăm.
— Am discutat treizeci de ani.
— Ce tot spui?
— Tu ai vorbit. Eu am fost de acord. E o diferență.
A încercat să râdă.
— Te-ai supărat pentru o casă veche?
— Nu.
M-am uitat spre cămășile lui care se legănau pe gard.
— M-am săturat să-mi explici ce am voie să simt.
A rămas tăcut.
Apoi a spus:
— Bine. Nu vindem nimic. Acum deschide.
— Nu.
— Cum adică nu?
— Lucrurile tale sunt