mai gândeam la Daniel.
Asta a fost adevărata mea eliberare.
Într-o după-amiază, după aproape un an, am primit un mesaj de la el.
„Am ieșit. M-am schimbat. Aș vrea să vorbim. Îți datorez o explicație.”
Am privit ecranul mult timp.
Apoi am răspuns.
„Nu îmi datorezi o explicație. Îmi datorezi distanță. Te rog să nu mă mai contactezi.”
Am blocat numărul.
Nu am tremurat.
Nu am plâns.
Am pus telefonul pe masă și am deschis fereastra. Afară ningea pentru prima dată în acel an. Fulgi albi se așezau pe balustradă,