Soțul meu m-a împins pe scări pentru moștenire, apoi mi-a cerut să mint la spital, dar avocatul lui a pălit

poți ieși când vrei.

M-am așezat lângă el pe treptele reci de piatră.

— Și dacă mi-e frică?

— Atunci ieșim împreună.

Am simțit că mi se umplu ochii de lacrimi.

— Bunica ta ar fi spus același lucru.

Luca a îndreptat desenul.

— Tu nu mai locuiești cu domnul Daniel?

— Nu.

— Pentru că era rău?

Am privit fumul subțire care se ridica din coșurile fabricii.

— Pentru că am înțeles că iubirea nu ar trebui să te facă să te temi.

El a dat din cap, ca și cum răspunsul era simplu.

În primăvară,