niciodată din afară.
Vocea lui a umplut încăperea.
— Dile la spital că ai alunecat.
Daniel și-a coborât privirea.
— Nu sună ca mine, a spus.
— Dar este vocea dumneavoastră, i-a răspuns anchetatorul.
— Eram speriat.
— Soția dumneavoastră era pe podea, rănită. De ce v-ați gândit la moștenire?
Daniel nu a răspuns.
Anchetatorul a pornit următoarea înregistrare, cea în care Daniel îi spunea administratorului că mă va declara incapabilă și că „banii trebuie să rămână în familie”.
De data aceasta, el și-a ridicat capul.
A înțeles.
Nu-l trădase nimeni. Se înregistrase singur.
Procesul