spus ea. Și o fotografie făcută în fața tribunalului.
Cezar a încercat să-și recapete calmul.
— Este o farsă. Cineva încearcă să mă compromită.
— Atunci nu te opune verificării telefoanelor, i-am spus.
M-a privit cu o furie pe care o ascunsese ani întregi sub zâmbete și costume scumpe.
— Îți dai seama ce faci?
— Pentru prima dată, da.
În mai puțin de douăzeci de minute, polițiștii au închis accesul spre parcarea tribunalului. Șoferul meu, Matei, a fost dus într-o cameră separată pentru declarații. Bărbatul din fotografie dispăruse, dar camerele îl surprinseseră apropiindu-se