tot,” a spus el încet.
Am ridicat privirea.
„Tot?”
A dat din cap.
„Fiecare cuvânt. Fiecare gest.”
Am simțit cum ceva în mine se schimbă. Nu mai era doar rușine. Era… claritate.
„Hai,” a spus Mihai. „Nu mai stai aici.”
M-a dus în mașină, a pornit căldura și mi-a întins un prosop curat din portbagaj.
„Ține.”
Mâinile îmi tremurau.
„Nu înțeleg… ce căutai aici?”
A zâmbit amar.
„Am venit să-l văd pe Vlad.”
Am încremenit.
„De ce?”
A oftat adânc.
„Pentru că… firma la care lucrează nu e chiar ce