înțelege de ce Daniel fusese atât de speriat de propria greșeală încât ajunsese să construiască o minciună în jurul ei.
Câteva săptămâni mai târziu, Emma stătea în cadă și se juca din nou cu rățușca ei galbenă.
Daniel era în pragul ușii.
— Pot să intru? a întrebat.
Emma s-a uitat la el.
Apoi la mine.
Nu i-am răspuns în locul ei.
După câteva secunde, a întins o jucărie spre el.
— Tati, rățușca.
Daniel s-a așezat lângă cadă.
Nu a luat-o în brațe.
Nu a închis ușa.
Doar a început să