Soțul meu, cu care fusesem căsătorită timp de 40 de ani

Aveam propria mea rană de vindecat.

Într-o dimineață, câteva luni mai târziu, Francisc m-a întrebat dacă putem merge la lac.

Am acceptat.

Ne-am așezat sub salcia unde aproape împrăștiasem cenușa unui om care nu murise.

Francisc purta din nou verigheta.

— Am gravat altceva pe interior, spuse.

Și-a scos-o și mi-a întins-o.

Sub cuvintele „SĂ N-O CREZI” apăruse o a doua inscripție:

„IARTĂ-MĂ, MARIA.”

I-am dat inelul înapoi.

— Iertarea nu șterge ce ai făcut.

— Știu.

— Și nu înseamnă că totul va fi ca înainte.

— Știu și asta.

Am rămas acolo mult