trei ani, scaunul din capul mesei. Scaunul lui Dorin. Nimeni nu se atingea de el, niciodată.
Andrei s-a ridicat, l-a luat pe Sorin de braț și l-a dus acolo, în capul mesei. Sorin a înțepenit, a dat să se împotrivească, s-a uitat la mine îngrozit, cerând ajutor.
— Stai aici, nea Sorin, a spus Andrei, cu vocea lui care abia s-a îngroșat. Pe locul lui tata. Că tata așa ar fi vrut.
Sorin s-a așezat încet, cu mâinile pe masă, ca la biserică. Și a plâns iar, a treia oară de