era o copie perfectă. Era semnătura pe care mama o folosea când îmi lăsa bilețele în frigider.
— Cineva a copiat-o din arhiva fundației, a spus Raul. Dar de ce?
Am privit mapa de pe masă.
Dona Lupita și-a dus cana la buze, apoi a lăsat-o jos fără să bea.
— Pentru că banii nu erau ai tăi, fiica mea.
Am întors capul.
— Ce vrei să spui?
Lupita a scos din buzunar o cheie mică, prinsă de un șnur galben cu mărgele de lemn.
— Mama ta mi-a cerut să păstrez asta dacă