auzeau râsete, pahare ciocnite și muzică în surdină.
Dar totul s-a oprit în clipa în care am pășit înăuntru.
Lângă bar, Toma vorbea cu Victoria.
Avea mâna pe talia ei.
Când ne-a văzut, fața i s-a albit.
Parcă uitase să respire.
Victoria s-a întors și ea.
În momentul în care l-a recunoscut pe Oliver, zâmbetul i-a dispărut complet.
Niciunul dintre noi n-a ridicat vocea.
N-am făcut scandal.
N-am aruncat acuzații.
Am mers liniștiți până în dreptul lor.
— Bună seara, Toma, am spus calm.
El m-a privit fără să găsească vreun