programare.”
Nu am semnat.
În noaptea aceea am dormit cu un scaun împins în ușă.
Nici măcar nu știam de ce.
Poate pentru că, odată ce o femeie a fost umilită suficient, fiecare sunet devine dintr-o dată amenințător.
A doua zi m-am dus singură la ecografie.
Am purtat o rochie largă.
M-am pieptănat.
Mi-am dat cu ruj chiar dacă buzele îmi tremurau.
Nu pentru Diego.
Pentru mine.
Pentru bebeluș, care nu greșise cu nimic.
Clinica mirosea a alcool, pudră de talc și frică.
Dr. Salinas m-a salutat cu amabilitate.
„A