atunci frica adevărată. Nu pentru mine. Pentru el. Pentru imaginea lui, pentru amante, pentru „viața nouă”.
— Cătălina știe? — a întrebat, cu vocea spartă.
— Va afla. Curând. Și băncile. Și partenerii.
M-am ridicat de la masă. Pentru prima dată în seara aceea, am simțit oboseala. Dar și o ușurare profundă.
— Ai vrut să o iei de la zero, Oleg. Ei bine, o vei face. Fără firmă. Fără casă. Fără mine.
Am mers spre dormitor și mi-am luat geanta pregătită de mult. Nu cu haine. Cu acte.
La ușă m-am oprit.
— Știi