Dar apoi s-a uitat spre bucătărie.
Ana stătea în ușă, slabă, obosită, ținând copilul în brațe.
Și atunci a înțeles.
Nu era vorba doar despre bani.
Era vorba despre respect.
A tras aer adânc în piept.
— Îmi pare rău pentru ce ați pierdut… dar nu o să pierd și eu tot.
Mama lui a izbucnit:
— Suntem familia ta!
Andrei a dat din cap.
— Familia mea e acolo.
A arătat spre Ana și copil.
— Ei sunt prioritatea mea.
La ora 12 fix, ușa s-a închis în urma lor.
Nu a fost