Știam.
Apoi a scos din geanta de pânză un dosar legat cu o panglică galbenă și un dispozitiv mic, protejat într-o pungă transparentă.
— Mariana a venit la mine acum o săptămână, spuse ea. Mi-a zis că, dacă pățește ceva, să vă dau toate acestea numai dumneavoastră.
— De ce nu mi le-a dat mie?
Roza m-a privit lung.
— Pentru că se temea că cineva vă ascultă telefonul.
Larisa, sora mea, s-a apropiat cu fața albă.
— Ce se întâmplă aici?
Roza a deschis dosarul. Erau scrisori scrise de Mariana, copii ale unor