întors spre locul unde fusese Natalia.
Mașina ei dispăruse.
— Ea a pregătit toate actele, am spus.
Mama își frângea mâinile.
— A fost o greșeală, Alexandru. O greșeală îngrozitoare.
— O greșeală care a pus o femeie vie într-un sicriu?
Nu mi-a răspuns.
În acel moment, Roza a trecut de poartă. Paznicul a încercat să o oprească, dar Sofia s-a desprins de lângă mine și a alergat spre ea.
— Veniți! Mama are nevoie de dumneavoastră.
Roza s-a prăbușit lângă sicriu și i-a sărutat mâna Marianei.
— Știam că nu te-ai dus, fetița mea.