într-un oraș de lângă râu.
Dimineața mirosea a lemn tăiat și cafea.
Sofia a început să studieze fotografia.
Mariana a lucrat cu femei care își căutau familiile după adopții și despărțiri vechi.
Roza s-a mutat aproape de noi. În fiecare duminică aducea pâine caldă și povestea despre copilăria Marianei.
Într-o zi, am primit un mesaj de la Natalia, trimis din centrul de detenție.
„Alexandru, compania nu mai există, dar noi am putea începe din nou. Am făcut greșeli. Vino să vorbim.”
Am citit mesajul de două ori.
Apoi i-am răspuns: