spus adevărul fără să-l ascundă în rugăciuni.
A doua zi, Mariana s-a trezit.
Sofia dormea pe scaun, cu portretul mamei în brațe. Când Mariana a deschis ochii, primul lucru pe care l-a întrebat a fost:
— De ce miroase a spital?
Am râs și am plâns în același timp.
— Pentru că ai vrut să ne sperii pe toți.
Ea a încercat să zâmbească.
— Nu am vrut să vă sperii. Am vrut să rămân vie.
Roza stătea lângă fereastră.
Mariana a privit-o mult timp.
— Mamă?
Roza a venit la pat și i-a