s-a întors spre mine cu lacrimi în ochi.
„Asta ai vrut.” Era cât pe ce să mă apăr, dar cearta devenise deja prea veche.
„Nu”, am spus. „Am vrut să o pui pe Ivy să prezinte mai puține riscuri decât adulții.”
Mai târziu, în holul supravegheat, Celeste a atins mâna lui Ivy înainte să o duc acasă. Mi-a șoptit că își iubește fiica, iar eu am crezut-o complet.
Asta făcea adevărul atât de dureros. Dragostea nu lipsise niciodată; ceea ce lipsea era dorința de a lăsa dragostea să-l coste pe