spun un lucru pe care nu l-am spus niciodată.
Mi-am simțit inima bătând în urechi.
— În urmă cu zece ani, când un lanț mic de magazine din București era în pragul falimentului, proprietarii aveau nevoie urgentă de bani. Băncile nu le-au dat credit. Partenerii i-au refuzat. Și atunci au apelat la un om despre care credeau că nu contează.
În sală s-a auzit un murmur.
Soacra își ținea șervețelul în mâini, albă ca varul.
— Au venit la mine. Pentru că eu, gunoierul, strânsesem bani. Nu puțini. Muncisem peste program ani