să se ridice, dar piciorul degerat îl trădă. Se sprijini de marginea patului.
— Mai bine plec.
Evdochia nu-l opri.
— Unde?
Întrebarea îl făcu să încremenească.
Afară erau minus douăzeci de grade.
Nu avea acte.
Nu avea bani.
Abia putea merge.
— Dacă pleci acum, probabil nu ajungi nici până în satul următor, spuse Evdochia. Dacă rămâi, nimeni de aici nu te predă.
Ion se întoarse spre ea.
— Și în schimb vreți să hotărâți ce fac eu cu viața mea?
— Nu.
Pentru prima dată, vocea Mariei se auzi.
— Tocmai asta le-am spus