Soarta unui sat întreg a ajuns în mâinile unui singur BĂRBAT.

repară tractorul vechi al satului, pe care nimeni nu reușise să-l pornească de aproape doi ani.

Pentru prima dată, Ion simți că oamenii nu-l priveau ca pe un dezertor.

Îl priveau ca pe omul care putea repara tractorul.

Iar diferența aceea însemna enorm.

Într-o după-amiază, o femeie pe nume Ana îi aduse o farfurie cu plăcinte.

Era văduvă.

Avea douăzeci și nouă de ani.

Soțul ei murise pe front.

— Pentru tractor, spuse ea.

— Am primit deja mâncare.

— Atunci mănâncă-le mâine.

Începu să plece.

— Ana.

Se întoarse.

— Da?

Ion ezită.

— Tu