unei singure persoane nu este pace.
Este supunere.
Într-o seară, aproape un an mai târziu, am deschis frigiderul și am observat o zgârietură mică în locul unde fusese prins lanțul.
Daniel era lângă mine.
— Ar trebui să-l schimbăm — spuse el.
— Frigiderul?
— Da. Zgârietura aia nu mai iese.
Am trecut degetul peste urmă.
— Nu.
— Nu?
Am zâmbit ușor.
— Funcționează perfect.
A rămas privind zgârietura.
Apoi înțelese.
Nu păstram frigiderul pentru că voiam să-mi amintesc de Lorena.
Nici de Tudor.
Îl păstram pentru că acea urmă mică îmi amintea de ziua în