pe spătar.
— Noi plecăm.
Andrei s-a întors spre el.
— Stai.
— Nu.
Celălalt plecase deja spre ușă.
Mariana se uita când la ei, când la fiul ei.
— Ce ai făcut?
Andrei nu i-a răspuns.
S-a întors spre mine.
— Dă-mi bonul.
— Nu.
— Elena, dă-mi bonul.
— L-am plătit eu.
— Sunt clienții mamei mele.
— Doi sunt furnizorii tăi.
A făcut un pas spre mine.
— Bonul.
L-am pus în geantă.
— Nu.
Atunci Mariana a încercat să mi-l smulgă chiar ea.
— Dă-i hârtia și terminați!
Mi-am tras geanta la piept.
— Acum zece minute voiai să demonstrez