meu a ajuns să lucreze, fără să știe, la firma nevestei lui. Salariul lui venea din munca mea. Mașina de serviciu cu care se fălea la rude — a mea. Primele de sărbători, vacanța din Grecia cu care se lăuda soacră-mea la poartă — toate ieșeau din firma pe care el îmi interzisese s-o fac. Până și casa în care locuiam, cumpărată „din salariul lui Bogdan”, cum povestea Paraschiva la toată lumea, fusese plătită în cea mai mare parte din dividendele mele, virate discret, lună de lună, în contul comun.
De ce