Șeicul bolnav își concedia mereu asistentele care trebuiau să aibă grijă de sănătatea lui

omul.

Nu mai ridica tonul.

Le mulțumea celor care îl îngrijeau.

Iar fiecare asistentă nouă care intra în salon era întâmpinată cu aceleași cuvinte:

— Bună dimineața. Vă mulțumesc că aveți grijă de mine.

Cei care îl cunoscuseră înainte cu greu puteau crede că era aceeași persoană.

Iar Maria a înțeles atunci că, uneori, cel mai mare lucru pe care îl poate face un om nu este să răspundă răului cu rău, ci să rămână demn până când celălalt își vede singur greșelile.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane