Șeicul bolnav își concedia mereu asistentele care trebuiau să aibă grijă de sănătatea lui

gândea la el.

În zilele următoare, a început să o privească altfel.

Observa că Maria era prima care ajungea la serviciu și ultima care pleca acasă.

Îi trata cu același respect și pe ceilalți pacienți.

Vorbea frumos cu infirmierele.

Îi ajuta pe aparținătorii care nu înțelegeau indicațiile medicilor.

Nu încerca niciodată să impresioneze pe nimeni.

Pur și simplu își făcea meseria.

Într-o seară, când durerile îl chinuiau mai tare decât de obicei, șeicul a spus încet:

— Îmi pare rău.

Maria s-a uitat surprinsă la el.

— Pentru ce?

— Pentru felul în