lângă un țarc de porci, acoperit cu o pătură murdară, ca un om uitat de lume.
Emiliano intră în băcănia din piață și întrebă de el.
Proprietarul, un bărbat care îl cunoștea de copil, își coborî privirea imediat. Nu părea surprins că îl vede. Părea mai degrabă rușinat.
— Nu mai locuiește în casa lui, tinere… întreab-o pe doña Alma, vecina de lângă țarc.
Lui Emiliano i se strânse pieptul.
Casa tatălui său fusese una dintre cele mai frumoase din sat. Cu țiglă roșie, curte cu lămâi și un atelier unde