S-a întors din Italia prefăcându-se că a ajuns la sapă de lemn

el, apropiindu-se rapid.

Vocea i-a tremurat.

Era Andrei. Fiul ei cel mare.

Pentru o secundă, timpul s-a oprit.

Speranța a dus mâna la gură, incapabilă să scoată un cuvânt.

— Tu…? —a șoptit ea.

Andrei a zâmbit, dar ochii îi erau umezi.

— Da, mamă. Am venit după tine.

În spatele lui, ceilalți bărbați stăteau drepți, iar unul dintre ei ținea un dosar gros.

Doamna Carmen s-a adunat prima.

— Cine sunteți voi? Ce e cu circul ăsta la poarta mea? —a spus ea, încercând să pară stăpână pe situație.

Unul dintre bărbați