moștenirea tatălui. Fratele pe care Ernesto îl credea pierdut pentru totdeauna.
Andrés a mers până în mijlocul curții.
—Am venit pentru că un trimis al domnului ăstuia a fost la atelierul meu din Celaya să-mi ofere bani pentru jumătatea mea din fermă —a spus, uitându-se la Rogelio—. Voia să semnez fără să vin, fără să întreb, fără să știu că fratele meu era pe punctul de a pierde totul.
Rogelio a pălit.
Jumătate din fermă îi aparținea legal lui Andrés, iar el nu cedase niciodată partea lui. Rogelio plănuia să