— Apoi a apărut cineva. Prieteni. Unul dintre ei m-a rugat să-l ajut să se descurce cu un tip. Am încercat. Mi-am supraestimat puterea. Aproape că a murit.
Semion a tăcut o clipă.
— Mi-au dat cinci ani. Asta e povestea.
Maria a ascultat cu atenție. Niciodată până atunci nu-i vorbise atât de mult timp.
- Și eu credeam că tu…
Ea a tăcut.
Semion a rânjit.
- Că ai omorât pe cineva?
Maria era jenată.
„Nu l-am omorât. Dar omul a rămas invalid. Așa că nu am de ce să fiu mândru.”