De aceea mă întrebase cine era tatăl meu.
De aceea mă privise în curtea facultății.
Și de aceea spusese la telefon: „Cu siguranță ea este.”
Dar ceea ce își imaginaseră ei era mult mai complicat decât o simplă asemănare.
Adriana scoase din dosar o scrisoare.
— Am găsit asta acum câteva săptămâni, când am golit apartamentul mamei mele.
Era o scrisoare scrisă de Irina cu puțin timp înainte de accident. În ea îi spunea surorii sale că trebuia să vorbească urgent cu Daniel despre „copil”.
Mi s-a făcut rău.
— Vreți să