Preotul s-a aplecat deasupra sicriului în timpul slujbei de înmormântare

priviră.

Cea mai tânără răspunse:

— L-a avut dintotdeauna.

— Cine sunteți?

— Maria. Mătușa ei.

— Iar dumneaei?

— Mama mea. Bunica Anei.

Grigore deveni și mai palid.

— Cum o chema pe mama ei?

Maria ezită.

— Elena. Elena Stănescu.

Părintele se sprijini de marginea unui scaun.

Acum știa.

Nu era o asemănare.

Nu era imaginația lui.

Și nu era doar medalionul.

— Trebuie să-mi spuneți când s-a născut Ana.

Maria îl privi suspicios.

— De ce?

— Vă rog.

— 17 aprilie 1991.

Grigore închise ochii.

Data era exact cea pe care o purtase în memorie timp de