Portarul, tată singur, dansează cu o fetiță cu handicap

din colț se apropie. Îl găsi pe Ion strângând mesele și ridicând resturile de pe jos, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

— Domnule Petrescu? — îl opri ea. — Eu sunt mama Anei. Ați dansat cu fiica mea.

Ion îngheță. — Sper că nu v-a deranjat…

— Din contră — spuse femeia, cu voce tremurată. — Ați făcut ceva ce niciun medic, niciun profesor, nici eu n-am reușit să fac: ați făcut-o să zâmbească din toată inima.

A doua zi, când Ion veni la lucru, pe biroul directorului îl aștepta o scrisoare. Înăuntru era