de dans?
Ion ezită. Avea mâinile aspre de la muncă și haina pătată de ceară. În jur, voluntarii îl priveau deja cu un zâmbet ironic. Dar apoi o văzu pe Ana ridicând timid mâna spre el, cu o încredere care nu-l lăsa să refuze.
Lăsă mopul deoparte, își netezi pantalonii și, cu o mișcare stângace, se aplecă în fața ei. Muzica se transformase într-un vals lent, iar Ion, jenat, își așeză o palmă pe roata scaunului, ghidându-l ușor. Fetița râse. Râsul ei era curat, cristalin, și umplu sala cu o