pas în spate.
Celălalt și-a mușcat buza, palid ca varul.
—Dumnezeule… —a șoptit unul.
Judecătorul i-a privit, rând pe rând, fără să ridice tonul.
—V-am spus că mașina e a mea. Și v-am spus să verificați actele.
Ofițerul superior încerca să vorbească, dar cuvintele nu îi mai ieșeau.
—Domnule… domnule judecător, noi… e… o neînțelegere.
—Nu —răspunse bărbatul. —Asta nu a fost o neînțelegere. A fost un reflex. Ați văzut o culoare, o cămașă șifonată și ați tras concluziile.
Unul dintre polițiștii tineri a îndrăznit să murmure:
—Ne pare rău…