Luca, scurtă și hârâită, cum e la ei când sunt atât de mici.
— De când n-ai mâncat? a întrebat.
N-am știut ce să răspund, fiindcă nu mai țineam minte.
Cu o săptămână înainte încă aveam o cameră. O luasem cu chirie de la o femeie, două străzi mai încolo, un pat, un aragaz cu două ochiuri și baia pe hol. Când i-am spus că nu mai am din ce plăti luna aceea, femeia nu s-a răstit, nu m-a certat. Mi-a spus doar, uitându-se în altă parte:
— Îmi pare rău, dar