și-a strâns buzele.
„Și pentru asta i-ați dat bani?”
„Nu.”
Aurel s-a ridicat.
„V-am dat bani pentru că voiam să văd ce face fiecare când nu trebuie să-mi ceară voie.”
Rodica a intervenit:
„Dar ne-ați spus că putem cumpăra orice.”
„Exact.”
„Atunci care era răspunsul corect?”
„Nu exista unul.”
S-a făcut liniște.
Asta nu se așteptase nimeni să audă.
Nici eu.
Aurel s-a uitat spre mine.
„Dacă Viorica își plătea toate datoriile și își făcea dinții cu banii, era foarte bine.”
Am ridicat privirea.
„Dacă voi vă cumpărați lucruri pentru