Patronul la care făceam curat de 12 ani mi-a pus în palmă un plic cu 8.000 de lei și mi-a spus: „Până luni vreau să-i cheltuiești pe toți. Nu mă interesează pe ce.”

și-a strâns buzele.

„Și pentru asta i-ați dat bani?”

„Nu.”

Aurel s-a ridicat.

„V-am dat bani pentru că voiam să văd ce face fiecare când nu trebuie să-mi ceară voie.”

Rodica a intervenit:

„Dar ne-ați spus că putem cumpăra orice.”

„Exact.”

„Atunci care era răspunsul corect?”

„Nu exista unul.”

S-a făcut liniște.

Asta nu se așteptase nimeni să audă.

Nici eu.

Aurel s-a uitat spre mine.

„Dacă Viorica își plătea toate datoriile și își făcea dinții cu banii, era foarte bine.”

Am ridicat privirea.

„Dacă voi vă cumpărați lucruri pentru