să mă justific.
Aurel a întrebat:
„Cât a rămas?”
„O mie trei sute.”
„De ce?”
„Pentru că nu aveam pe ce să-i dau doar ca să scap de ei.”
„Ți-am spus să-i cheltuiești.”
„Știu.”
„Și nu m-ai ascultat.”
„Nu.”
Rodica a zâmbit.
Probabil credea că tocmai pierdusem ceva.
Și eu credeam la fel.
Am împins plicul spre Aurel.
„Ăștia au rămas. Dacă vreți, îi opriți.”
Bătrânul a luat plicul.
L-a pus lângă celelalte trei.
„Cristina?”
„Da?”
„Tu?”
A început să-i arate lucrurile.
Haine.
Cizme.
Geantă.
Își cumpărase lucruri pe care