Patronul la care făceam curat de 12 ani mi-a pus în palmă un plic cu 8.000 de lei și mi-a spus: „Până luni vreau să-i cheltuiești pe toți. Nu mă interesează pe ce.”

a râs.

„Ai dat banii unor străini?”

„O parte.”

Aurel s-a uitat imediat spre plic.

„Și restul?”

Am tăcut.

Aici îmi era rușine.

Nu știu de ce.

Poate pentru că era mai ușor să spun că ajutasem niște copii decât să recunosc în fața tuturor că eu însămi aveam nevoie de ajutor.

„Viorica?”

„Mi-am plătit o lună de chirie restantă.”

N-a spus nimic.

„Și am dat avans la dentist.”

Cristina a ridicat sprâncenele.

„Deci până la urmă ai cheltuit și pe tine.”

M-am uitat la ea.

„Da.”

Nu mai voiam