a râs.
„Ai dat banii unor străini?”
„O parte.”
Aurel s-a uitat imediat spre plic.
„Și restul?”
Am tăcut.
Aici îmi era rușine.
Nu știu de ce.
Poate pentru că era mai ușor să spun că ajutasem niște copii decât să recunosc în fața tuturor că eu însămi aveam nevoie de ajutor.
„Viorica?”
„Mi-am plătit o lună de chirie restantă.”
N-a spus nimic.
„Și am dat avans la dentist.”
Cristina a ridicat sprâncenele.
„Deci până la urmă ai cheltuit și pe tine.”
M-am uitat la ea.
„Da.”
Nu mai voiam