adult, Marius.
— Sunt soțul tău!
— Ai fost și azi-dimineață, când mi-ai spus să-mi fac bagajele.
A coborât privirea.
Pentru prima dată nu mai avea o replică.
A luat geanta și una dintre cutii.
Înainte să plece s-a întors spre mine.
— O să regreți că ai făcut asta la nervi.
— Nu fac nimic la nervi. Tocmai asta nu înțelegi.
Am închis ușa.
Și abia atunci au început să-mi tremure mâinile.
Claudia m-a prins de braț.
— Ești bine?
M-am așezat pe canapea.
— Nu știu.
Nu eram bine.
Dar eram hotărâtă.
În zilele