au aflat cum fiecare dintre mamele lor căzuse cândva din cireș sau stricase câte o fereastră jucând fotbal în curte.
La plecare, Violeta i-a înmânat tatălui un calendar.
Fiecare lună avea deja notată.
În fiecare weekend urma să vină câte una dintre surori cu familia ei.
Niciun sfârșit de săptămână nu rămânea gol.
Ștefan a închis calendarul și a zâmbit.
Ani întregi își făcuse griji că nu va avea cui să lase casa, numele și tot ce învățase.
Abia acum înțelesese cât de mult se înșelase.
Nu avea un fiu.