la interviu cu ultimii bani din portofel.
Am zâmbit și eu.
— Mă bucur că lucrurile s-au rezolvat.
Ea a rămas tăcută câteva secunde.
Apoi și-a deschis geanta.
A scos un plic.
— Ce este asta?
— Vă rog să-l luați.
— Nu.
— Vă rog.
Am deschis plicul.
Înăuntru era un card cadou și o scrisoare.
— Nu pot accepta.
— Nu este o plată.
Vocea ei tremura.
— Nimeni nu mă privea în ochi în ziua aceea. Nimeni nu mă asculta. Unii mă evitau. Alții mă judecau.
A zâmbit trist.
— Soțul dumneavoastră nici măcar nu a