să vă invit la o cafea. Am vrut să vă găsesc, dar nu am știut cum.
Am ezitat.
Dar curiozitatea a învins.
Zece minute mai târziu stăteam într-o cafenea.
Bebelușul era acum într-un cărucior nou, dormind liniștit.
Femeia și-a întins mâna.
— Mă numesc Alina.
— Încântată. Eu sunt Elena.
A zâmbit.
— Nu v-am uitat niciodată.
Am privit-o surprinsă.
— Sincer, nici nu mă așteptam să mă țineți minte.
Ochii ei s-au umplut de lacrimi.
— Cum să nu vă țin minte? În ziua aceea eram disperată.
A început să povestească.
Soțul ei murise